Parisul prin ochii mei (II)

E sâmbătă dimineață și, în locul alarmei, ne trezește un cor de voci colorate de afară. Ies din așternuturi, arunc ochii întredeschiși pe fereastră și încep instant să țopăi prin cameră să-l trezesc pe Karl: „Uite, uite! Hai repede!”. Apoi îl văd cum îi răsare un zâmbet mare pe față. Era exact ce își dorise – un târg mare și frumos de cărți întinzându-se fix pe aleea de sub fereastra noastră! Așa ne-a așteptat Parisul în cea de-a doua zi, din nou imprevizibil, plin de surprize.

După ce ne-am oprit pentru scurt timp la o cafenea, cu pași săltăreți de bucurie, am pornit spre Dali Paris, muzeul dedicat lui Salvador Dali, unde am zăbovit pe puțin două ore, savurând tot ce ne ieșea în cale. Am fost fascinați, iar eu fericită să descopăr în persoană unele dintre lucrările amintite la un curs de estetică din ultimul an de facultate. Îmi place foarte mult perspectiva lui Dali, așa că am simțit vizita aceasta ca pe o adevărată îmbogățire culturală. Am făcut o mulțime de fotografii, dar aici voi pune doar o parte dintre ele. Ceea ce am simțit acolo a fost dincolo de cuvinte.

Iar după atâta artă, ne-am luat niște mâncare și ne-am dus în Grădina Luxemburg (Jardin du Luxembourg), un loc tare fain și liniștit cu oameni care fie se plimbau, citeau, stăteau la o poveste sau mâncau ca și noi. După ce am terminat prânzul, am luat-o la pas, am mai făcut poze și am încercat să prindem din zbor cuvinte auzite în conversațiile francezilor. Știam că ne așteaptă o zi lungă, așa că am luat-o din loc spre următoarea destinație.

În continuare, am văzut Panteonul și am mai colindat prin Latin Quarter, cartierul latin. Iar în plimbarea noastră am dat peste locul în care a locuit Ernest Hemingway, ca să vezi! Am încercat să descifrăm citatul de pe tăbliță și, pentru că lângă noi se oprise un grup de francezi care păreau a discuta despre scriitor, am mers la ei și i-am rugat să ne traducă citatul respectiv, să vedem dacă am înțeles. După aceea, am făcut puțină conversație, ne-au întrebat de unde suntem, au zâmbit, am mai schimbat câteva cuvinte și,una peste alta, a fost o experiență plăcută.

Am vizitat și Catedrala Notre-Dame, iar pe drum am dat de un fel de fanfară și am asistat la un mic concert unde lumea petrecea cu voioșie în jur, savurând cârnați fripți pe acorduri de muzică.

Când soarele a început să dea semne că apune, noi eram încă într-o frumoasă și romantică plimbare pe lângă râul Sena.

În plus, pentru că în timp ce eram într-un autobuz am văzut în depărtare niște clădiri mari, moderne, ne-am dorit să ajungem și acolo, să descoperim o altă față a Parisului. Așadar, am luat metroul spre La Défense, considerat primul cartier european de afaceri.

Ne-am încheiat ziua cu o plimbare nocturnă prin oraș, urmată de o cină grozav de gustoasă și primul nostru crème brûlée, care nu e deloc același lucru cu crema de zahăr ars cum aș fi crezut eu. Și astfel a trecut încă o zi încântătoare alături de omul meu drag, după ce ne-am încuiat grijile într-un sertar acasă și ne-am lăsat purtați de val în orașul iubirii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »