Parisul prin ochii mei (III)

Dacă ar fi să trag o linie la sfârșitul acestei călătorii și să spun o concluzie, aceea ar fi că Parisul e un oraș cu multe forme. E plin de viață, culoare și energie, cu străzi încărcate de oameni și artă, dar, în același timp, e și foarte liniștit. Când te aștepți mai puțin, ajungi pe străzi unde abia zărești o pisică pe fereastră, un trecător tăcut, o galerie cu ușile deschise unde intri respectuos și admiri operele în tăcere, sau chiar natura care te așteaptă să te odihnești puțin în brațele ei.

Următoarea zi am început-o pe Champs-Élysées, unde totul fremăta în jur, turiștii făceau poze cu Arcul de Triumf, localnicii mergeau relaxat cu bicicletele, iar noi, după o plimbare scurtă în Place de l’Étoile, ne-am îndreptat spre Parc Monceau, un părculeț foarte drăguț cu mult verde și oameni făcând picnic, dându-se în carusel sau hrănind rățuștele. Ne-am așezat pe o băncuță să devorăm un goffre divin cu frișcă, ciocolată și căpșuni, apoi am luat-o iar la pas.

Următoarea oprire a fost la Muzeul Luvru, unde probabil că nu ne-ar fi ajuns nici măcar o zi întreagă să vedem tot pe îndelete pentru că e copleșitor de mare. Deși, personal, sunt mai fascinată de arta modernă, abstractă, pentru că simt că mă provoacă, îmi pune imaginația la încercare în multe feluri, mi-a plăcut foarte mult și aici și am încercat să îmi închipui povestea din spatele anumitor picturi sau sculpturi. Bineînțeles că nu am ratat-o nici pe Mona Lisa, și pentru că nu a fost deloc aglomerat în momentul respectiv, am reușit să mă strecor în primul rând să o admir.

Turnul Eiffel este probabil principala atracție din Paris, oricine vizitează orașul e musai să aibă o poză și cu turnul și eventual să se întoarcă acasă cu un breloc sau un magnet cu el, nu-i așa? Tocmai fiindcă știam cât de impozant este, am decis să îl lăsăm spre sfârșitul călătoriei noastre. Din păcate, când am mers, se amenaja zona și era destul de prăfos, se făceau niște modificări și aproape că nu mai era niciun strop de iarbă pe jos, dar asta nu ne-a împiedicat să nu facem și noi câteva poze cu turnul ca orice pereche de îndrăgostiți. Iar panorama orașului am hotărât să o avem dintr-un alt loc și mai frumos (vezi mai jos).

După-atât umblat în lung și-n lat, am cam obosit, dar ne-am reîncărcat bateriile cu un river cruise pe Sena acompaniați de șampanie, o briză plăcută și oamenii care ne făceau cu mâna de pe poduri în navigarea noastră. A fost minunat!

Iar apusul ne-a prins în Turnul Montparnasse, locul pe care îl menționam anterior, de unde am vrut să ne bucurăm de priveliștea orașului de la înălțime. Seara se lăsa încet cu lumini calde care îmbrăcau cerul și noi ne-am lăsat învăluiți odată cu el. Deși erau și alți oameni în jur, am avut senzația de intimitate în acel loc – erai tu și vibrația momentului.

Turnul Montparnasse, 59 de etaje

Cina am luat-o din nou la un restaurant cu specific franțuzesc unde mi-am luat paste cu o tonă de brânză, fără să glumesc, nici nu se mai simțeau pastele, precum și, bineînțeles, încă un crème brûlée, care s-a dovedit a fi mai pe gustul meu comparativ cu precedentul care era fusese mult prea dulce.

Încă o zi grozavă și așa trebuia să se încheie sejurul nostru în Franța, următoarea zi având zborul devreme dimineața, dar cine s-ar fi gândit că o să-l pierdem și vom fi nevoiți să mai stăm pe aici? Noi clar nu! Rămâneți pe aproape să aflați ce s-a întâmplat. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »