O săptămână în Malta

Când vine iarna, nu pot să nu mă bucur de aerul de sărbătoare de pretutindeni, de Crăciun, de ciocolată caldă și decorațiuni, timpul petrecut alături de cei dragi și multe altele. Dar nici nu pot ignora frigul năprasnic care mă ține în casă, cel mai adesea cu răceală și hibernare la greu. E pur și simplu dureros să fii afară, în special când e pe minus. Astfel, din dorința de a scăpa de frigul aprig din România în toiul iernii, am plănuit să dăm fuga pe o insulă cu temperaturi ceva mai blânde. Așa am ajuns în Malta, la 20 de grade pe 6 decembrie, de la -7 din Cluj. Nu doar că a fost o evadare de vremea rece, dar excursia asta s-a dovedit a fi și una plină de surprize. Pe scurt, sună cam așa:

Ziua 1.

Norocoși de felul nostru, doar ne știți, am avut o întârziere la avion din cauza ceții din aeroport, dar am reușit în cele din urmă să ajungem cu bine. Ne-am cazat la un hotel în Sliema pentru toată săptămâna, la doar câțiva pași de ocean, de unde am avut și acces foarte bun cam spre orice punct al insulei. După drumul de la aeroport și cazare, se făcuse deja destul de târziu, așa că am mers la somn să ne încărcăm bateriile pentru multele aventuri care ne așteptau.

Ziua 2.

Am început ziua în forță cu un mic-dejun englezesc pe cinste, după care am mers să explorăm Valletta, capitala republicii Malta și patrimoniu cultural UNESCO, un oraș minunat, cu străduțe pe care e pur și simplu o încântare să hoinărești datorită încărcăturii istorice puternice și a arhitecturii deosebite.

O întâmplare amuzantă a fost când, în timp ce făceam niște poze pe o stradă, vânzătorul unui magazin de lângă a venit să ne dea niște struguri cu boabe incredibil de lungi. Strugurii au fost foarte buni și ne așteptam să ne poftească să cumpărăm sau ceva, dar el doar a întrebat dacă ne-a plăcut, iar la primirea răspunsului a plecat mulțumit și asta a fost tot. Abia pe la final ne-am gândit să facem o poză rapid, înainte de a înfuleca tot.

În Valletta am făcut oprire la Upper Baraka Gardens, de unde am admirat priveliști cu marea și orașul, iar apoi au urmat niște tururi culturale la The Palace State Rooms, Palace Armoury și MUZA. După ce am terminat cu vizitele, ne-am întors la hotel pentru un pui de somn, iar apoi am mers în oraș să luăm cina.

Ziua 3.

Ne-am trezit în viul dimineții să mergem la Popeye Village, un muzeu în aer liber care a fost inițial construit în 1980 drept platou de filmare pentru musicalul Popeye. Filmul nu l-am vizionat, dar desenele animate cu Popeye Marinarul nu aveam cum să nu mi le amintesc de când eram mică. Au fost foarte multe lucruri de văzut, mai ales copiii au fost fericiți, întrucât unele încăperi erau decorate cu multe păpuși, iar majoritatea persoanelor care lucrau acolo erau îmbrăcate în spiriduși sau alte personaje, dansând și imitându-l pe Popeye. Mi-au plăcut mult și priveliștea cu apa turcoaz și căsuțele colorate din lemn.

La final am rugat o fată să ne facă o poză cu acea priveliște, dar nu ne-a răspuns, a venit direct să facă poza și părea foarte serioasă. Noi ne-am gândit că fie am deranjat-o, fie nu vorbea engleză, iar în timp ce ne poza, am început să ne prostim și să ridicăm o mână, un picior, iar apoi a început și ea să râdă. I-am mulțumit la sfârșit și s-a dovedit a fi a doua presupunere.

La amiază am luat un feribot spre Gozo, o altă insulă din arhipelagul maltez. Planul nostru era să vizităm ceva rapid, iar apoi să ne întoarcem acasă. Totuși, până am făcut puțină cercetare despre ce putem vizita mai exact, despre autobuzele necesare, mâncat un sandviș – am pornit spre o plajă cu autobuzul și fix când am ajuns, s-a întunecat de-a binelea, deși era doar 17:30. Grozav! Am umblat un pic de nebuni pe strada înecată în negură pănă am decis să rămânem peste noapte în Gozo. Nu eram tocmai pregătiți pentru asta, dar am rezervat hotel rapid și iată-ne.

Ziua 4.

M-am trezit la 7 visând că am mers pe balconul camerei să prind răsăritul. Am sărit din pat și am mers pe balcon să văd răsăritul și în realitate, dar era încă întuneric. Când ne-am trezit un pic mai târziu și am ieșit pe balcon, cerul ne-a întâmpinat nu cu un vals de culori pastelate, ci cu nori groși negri care anunțau ploaie. Am luat micul dejun la hotel și am plecat să descoperim plaja ratată în ziua precedentă.

Și acum e acum. În zona cu plaja Ramla, era și o peșteră, Tal-Mixta, pe care voiam să o vedem, așa că am zis să începem cu ea și am urmat gps-ul. După ce am coborât din autobuz, am mers pe jos timp de 20 de minute și părea că suntem în mijlocul pustietății. Erau cactuși uriași peste tot, vântul bătea puternic, parcă eram într-un film western.

Am continuat să mergem până am ajuns la o mică fermă, iar apoi o proprietate privată unde scria clar că era interzis accesul. Nu avea sens. De ce ne indica atunci harta acel traseu? Practic, am trecut pe un teren privat și am tot mers până am ajuns pe o stâncă de unde se vedea plajă, dar nici urmă de peșteră. Măi fir-ar să fie! Păi nu mă las până nu dau de ea! Doar nu am bătut atâta cale degeaba! Și cu asta în minte, am ținut pasul până, ce să vezi, o crăpătură mică subterană s-a ivit. Bingo! Am intrat prin ea și de acolo, vă imaginați, a urmat o “ședință foto” și bătut din palme de fericire.

Dar, asta nu e tot. Cum să ne întoarcem? Asta era noua întrebare. Pe același drum lung și pustiu nu am fi luat-o iarăși înapoi. Așa că, vitejii de noi, am hotărât să coborâm pe o alee foarte abruptă care pornea de la peșteră direct spre plajă. Cu chiu, cu vai, înaintam și ne mai uitam în spate, de unde se vedea peștera, apoi în față, la cât mai aveam de dus. Genunchii ne tremurau ca jeleurile, mai ales că nici nu aveam încălțăminte potrivită de mers pe stânci, dar am reușit cumva.

Ne-am bucurat atât de mult de aventura asta tocmai datorită obstacolelor care au făcut experiența una memorabilă. Am făcut o plimbare și pe plajă, unde am găsit o scoică pe care am pus-o împreună cu o alta pe care o aveam din Kamakura. După ce ne-am întors în oraș, am luat feribotul înapoi spre Sliema și ne-am răsfățat cu o cină îmbelșugată.

Ziua 5.

Următorul nostru obiectiv pe listă a fost orașul Mdina, fosta capitală a Maltei. Am luat un autobuz direct, chiar de lângă hotel, preț de o oră până în centrul vechi al Mdinei. (Despre transportul fantastic din Malta am povestit mai jos.) Centrul vechi este probabil și principala atracție din Mdina, acolo se întâmplă cam toată acțiunea în materie de obiective turistice. Ne-a plăcut enorm să colindăm străduțele desprinse parcă din timpuri vechi și am simțit că luăm parte la o poveste. Liniștea domnea și era o întreagă atmosferă care te făcea să te simți confortabil.

După ce am terminat cu centrul vechi, încă mai aveam timp, așa că am mers și la Wignacourt Museum & St. Paul’s Grotto. Aceata ne-a surprins plăcut mai ales prin turul catacombelor, care a fost foarte interesant și ne-a făcut să ne imaginăm tot felul de scenarii din timpul Celui de-al Doilea Război Mondial. Ziua am încheiat-o cum altfel dacă nu cu mâncare japoneză, care ne-a trimis la culcare cu un stomac ultra-plin de fericire.

Ziua 6

Am hotărât să fim mai puțin turiști și să intrăm în ritmul insulei azi. Fără să mai căutăm  obiective turistice, am mers la cumpărături în Sliema, ne-am plimbat pe doc, am mâncat bine, am mers din nou în Valletta și am colindat pe străzi, magazine vintage sau cafenele.

Ziua 7

Aici o să combin, de fapt, două zile, adică a șaptea cu a opta (ziua în care am avut zborul). Dar cum ne-am întors în Cluj noaptea târziu, cât am mai fost în Malta, am valorificat și timpul rămas înainte de a merge la aeroport. Pentru că vremea începuse să se schimbe tot mai mult, vântul bătea puternic, mai și ploua din când în când, în a șaptea zi nu am făcut mare lucru, am stat mai mult prin cafenele și restaurante, dar am vizitat și Acvariul Național.

Iar în ultima zi, înainte de a merge la aeroport, deși se făcuse frig și bătea un vânt năprasnic de-ți clănțăneau dinții-n gură, am făcut un tur pe mini-croazieră. A fost frumos, dar cu siguranță ne-am fi bucurat mai mult de moment pe o vreme mai caldă.

În concluzie, recomand o vacanță în Malta, chiar merită, dar neapărat pe vreme bună. Noi am prins cam la limită. Și pentru cei care își doresc să meargă de asemenea, câteva ponturi :

– Transportul public în Malta e incredibil de eficient! Sunt multe autobuze și poți călători cu autobuze locale spre orice loc de pe insulă. De exemplu, noi am luat abonament de o săptămână cu 21e, care a fost excelent. Se putea folosi nelimitat, pe orice rută și la orice oră, în orice colț al insulei, chiar și pentru 30 de stații sau mai mult.

– Tot legat de transport, veți observa că șoferii autobuzelor conduc foarte repede, chiar dacă străzile sunt uneori aglomerate sau înguste. Cu toate astea, nu de puține ori autobuzul ajunge cu întârziere față de timpul indicat pe Google Maps.

– Limba nu reprezintă un obstacol. Deși Malta are două limbi oficiale, malteza și engleza, în peste 90% din cazuri am auzit oamenii vorbind numai în engleză (cu excepția turiștilor, evident). Dar chiar și între ei, chelnerii, vânzătorii, personalul de la hotel etc. doar în engleză vorbeau.

-Din punct de vedere culinar, o specialitate malteză o reprezintă tocănița de iepure, dar noi nu mâncăm iepure, așa că nu am încercat. Dacă vă tentează, puteți lua în considerare opțiunea, pe lângă multe alte feluri cu pește, fructe de mare și mâncare tipic europeană.

8 thoughts on “O săptămână în Malta

  1. O destinație de vis! Ce locuri minunate și peisaje încântătoare! Încă nu am ajuns acolo dar ma bucur ca prin intermediul tau am reușit măcar virtual sa ma bucur de acele frumuseți! Voi tine cont și de recomandări!

  2. M-ai adus aminte cu pozele superbe de ce iubesc Malta. Si desi am fost de cel putin 20 de ori, pana acum nu am ajuns la satul lui Popey. Nici nu auzisem de el. Iti multumesc pentru ca mi-ai dat un motiv sa ma reintorc in Malta.

Lasă un răspuns la Georgiana Sabina Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »