Londra – un început dezastruos cu final fericit

Acum câteva luni, mă uitam acasă la un turneu de tenis alături de Karl și, în timp ce vizionam cu ochii scânteind, am luat o decizie spontană de a merge împreună la Finalele de tenis ATP din Londra în noiembrie. Am luat biletele pentru câteva zile, să și explorăm cât suntem acolo, iar apoi am așteptat cu sufletul la gură momentul. Plecarea noastră era plănuită pe 13 noiembrie și întoarcerea pe 18. Și, acum începe aventura. Pregătiți-vă, e o poveste cam lungă cu multe întâmplări și belele.

Pe 13 noiembrie, ora 2 dimineața, am mers la somn după ce am vizionat meciul din acea seară. Ne-am trezit la 4, deci am dormit doar 2 ore, am luat un taxi și am plecat la aeroport. Am ajuns acolo cam în 15 minute, iar când am intrat, o coadă teribilă ne aștepta. Am stat până să ne vină rândul la securitate mult și bine și, când în sfârșit am reușit să ajungem la poarta de îmbarcare, ni s-a spus că nu se mai poate trimite după un autobuz pentru pasagerii rămași, deși avionul era chiar acolo și ajunseserăm la timp. Au spus că, într-adevăr, nu a fost vina noastră, erau conștienți că au fost prea multe zboruri în același timp și foarte mulți oameni, dar chiar și așa, nu s-a putut face nimic. Pentru alte zboruri dinainte s-au făcut multe întârzieri, s-a strigat la microfon numele persoanelor de nenumărate ori și i-au îmbarcat, dar la noi – ioc. O mulțime de oameni au rămas înmărmuriți și neputincioși la vederea avioanelor decolând de pe piste în fața lor. A fost trist și chiar m-am enervat, dar Karl m-a calmat și a zis că o scoatem noi la capăt cumva.

Apoi am luat bilete noi pentru un zbor mai târziu în aceeași zi, am mers acasă și am tras un pui de somn. Ne-am reîntors la aeroport, totul bine, până am ajuns din nou la poartă și acolo ni s-a spus că s-au făcut niște modificări în ceea ce privește politica dimensiunii bagajelor de mână, iar al meu nu se mai încadra cu câțiva centimetri și a trebuit să plătesc o taxă suplimentară. Super. În fine, trecem și de asta, urcăm în avion și ajungem în Londra.

Credeați că s-a terminat? Nuu, nici pomeneală! Unde am făcut rezervare pentru cazare ni s-a spus că check-inul se putea face doar până la 10 seara, iar noi am ajuns la 11, deci nu ne-au mai primit și, aproape de miezul nopții, noi bântuiam pe străzi înfometați, plouați și fără cazare. Ne-am oprit undeva să mâncăm rapid și am găsit un hostel cu o cameră de două persoane în zonă unde am înoptat.

Dar, înainte de asta, a mai fost ceva. Când să deschid bagajul, am observat că era blocat. Eu aveam un lacăt cu cifru, dar nu îl activasem. Totuși, la aeroport, când am fost la securitate, am deschis și închis bagajul și, probabil, din greșeală și repezeală, am mișcat cifrele fără să îmi dau seama. Evident, nu știam ce cod era setat și iar m-am enervat. Asta mai lipsea. Nici măcar nu îmi puteam lua pijamaua să dorm. Așadar, m-am dus la baie și am încercat să sparg lacătul cu capătul de la duș, dacă vă vine să credeți, dar altceva nu găsisem. Fără rezultat. Apoi Karl a încercat să ghicească acel cod și a reușit la a 111-a încercare. S-a deschis ca prin minune. Nici nu-mi venea să cred. Și așa s-a încheiat prima zi. Acum chiar cred că 13 e un număr cu ghinion.

Următoarele zile au fost minunate, cu vreme bună și explorat din plin. Așa că, voi lăsa imaginile să vorbească mai mult pentru restul călătoriei. Am vizitat locuri faine, am mâncat pe săturate și am mers la turneu, unde a câștigat favoritul nostru. În a doua parte a excursiei, ne-a acompaniat și tatăl meu și a fost foarte distractiv. A fost, fără discuții, o aventură memorabilă. Experiența aceasta mi-a amintit, inevitabil, de cum am pierdut zborul când am fost în Paris și am ajuns în Beauvais.

Printre locurile vizitate se numără binecunoscutele atracții turistice precum Big Ben, London Eye, Tower Bridge, British Museum, Saint Paul Cathedral, Trafalgar Square, Covent Garden, dar și alte locuri ca Notting Hill, Tate Modern, Arena O2, Leadenhall Market, Sky Garden, Neal’s Yard și altele.

Oare mai sunt pe aici persoane care au pierdut zboruri? Și, dacă da, ați reușit în cele din urmă să transformați acea experiență neplăcută într-una grozavă și de care vă amintiți acum cu plăcere? 🙂

6 thoughts on “Londra – un început dezastruos cu final fericit

  1. OMG…chiar aventura memorabila, bine ca a fost cu final fericit. Hai sa iti povestesc si eu….era in 2010…..septembrie…plecam la Barcelona. La check in…..ma intreaba….aveti pasaport….eu……nu….pentru ce-mi trebuie…..PENTRU CA AVETI BULETINUL EXPIRAT…….whaaaattt…eu nu….expira in Decembrie….el….nuuuu….e expirat in August de ziua dvs. Minunat zic….sa mergem acasa :)))) si Barcelona ne-a asteptat pana anul urmator…..iar vacanta ne-am petrecut-o la Cazanele Dunarii. Ti-a placut povestea mea….sper :)))

  2. Am avut si eu un incident de genul asta acum vreo 10 ani cand am mers la Londra dar de atunci am calatorit doar cu grupul si mult mai precaut pentru ca am devenit mama intre timp si stilul meu de a calatorii s-a schimbat radical.

  3. Aventurile de acest gen pot fi benefice pentru starea de spirit. Depinde cum iei ceea ce ți se întâmplă 😉 Da ,e mai ușor sa zici privind din exterior decât atunci când trăiești pe pielea ta 😎 Mă bucur ca totul s-a aranjat pentru voi și merși pentru ponturile legate de îmbarcare 😆

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »