După câțiva ani în care mi-am tot făcut planuri să merg la Sighișoara, dar nu găseam nicicum ocazia, fie nu aveam timp, energie sau pe cineva care să mă însoțească, am reușit în sfârșit să ajung în locul acesta micuț și colorat, plin de farmec și poveste. A fost întocmai cum mi-am și închipuit: străduțele pietruite și clădirile colorate, turnurile, muzicanții cântând la flaut sau chitară, aleile înverzite, terasele frumos decorate și întregul freamăt din jur – toate au contribuit la conturarea unui tablou scos parcă din poveștile medievale. Prietenul meu a văzut locul ca pe o comoară ascunsă, deși erau mulți turiști pretutindeni, dar îți creează sentimentul de evadare din viața de zi cu zi într-un basm. O zi ne-a fost suficientă pentru a descoperi orașul, petrecându-ne însă cea mai mare parte din timp la cetate. Am să las mai jos doar câteva momente surprinse în fotografii, mai departe rămâne să explorați voi singuri dacă nu ați făcut-o încă. 🙂
Ce frumos!!! Am fost si eu cu parintii si sora mea acum multi ani in urma. Parca intre timp a “dat” o ploaie bune care i-a redat culoarea si stralucirea:).