Din ultima vreme

Între marile etape ale vieţii sunt presărate evenimente care ne dictează adaptarea prin schimbare. Legate de şcoală, de profesie, de relaţiile cu cei printre care trăim, fiecare dintre ele necesită un efort de înţelegere. Văzându-mă într-o astfel de situaţie, am început să mă tem, optimismul meu începea să îşi piardă culoarea şi mă afundam în vârtejul îngrijorărilor.Am construit ceva care-mi era prielnic, iar acum, ca printr-o bătaie de palme, trebuie să las totul de o parte şi să încep să zidesc ceva nou. Materialele sunt pregătite, dar eu? Da, sunt şi eu pregătită! Am fost dinainte. Credeam că trebuie să îmi spună cineva lucrul ăsta, mi s-a spus, dar nu simţeam niciun fel de certitudine. Avem nevoie de timp să găsesc acest răspuns în mine. Poate părea incredibil, dar tot ceea ce mi-a fost necesar au fost pauzele din rutina ce mi-am impus-o. Întoarcerea la acele momente şi lucruri care să îmi restabilească echilibrul.

Să colind pe dealuri şi să mă bucur de natură. Pentru mine, spaţiile verzi au, cu adevărat, efect vindecător. Să-mi vizitez bunicii care, cu zâmbete calde, mă înseninează. Am întâlnit în ograda lor şi nişte căţeluşi tare drăgălaşi! M-am jucat cu ei şi mi-am simţit inima uşoară ca un fulg. Să mă răsfăţ cum îmi place mie, cu băi înspumate, muzică şi măşti revigorante. Să mă înfrupt cu bunătăţi din grădină. Şi, desigur, să mă refugiez în bucătărie, chiar dacă nu pentru mult timp, pregătind ceva delicios. Acum ştiu că pot să fac faţă dificultăţilor care mă pun la încercare, pentru că, pe lângă muncă, îmi găsesc şi timpul meu de linişte prin lucrurile simple. : )