‘Cerul sărută pământul prin ploaie’, precum şi sufletul nostru

Azi plouă. De fiecare dată când se întâmplă asta, e un miracol. Toate grijile, toate urile şi toate dorinţele, toţi oamenii pestriţi, toată această viaţă în care ne târâm, făcută din ţipete şi din lacrimi, din lupte, din rupturi, din speranţe năruite şi din şanse nesperate: totul dispare când începe să plouă. Cursul vieţii se pierde în cântec, există deodată o impresie de solidaritate profundă, de dragoste chiar, şi asta diluează cotidianul într-o comuniune perfectă.

4

Ploaia e parte a fericirii noastre. Atât prin faptul că ne este dăruită de Dumnezeu, dar ea este şi acel confident care te face să uiţi de sentimentele ce te neliniştesc. Ploaia te face să închizi ochii şi să conştientizezi că acolo unde te afli e ideal. Ea poate pur şi simplu să binecuvânteze.
‘Cade aşa cum cădem noi în mrejele iubirii, sfidând orice previziune. Te determină să recunoşti ce simţi în timp ce refrenul raţiunii este nul.’ Ploaia cunoaşte nenumărate limbi, cunoaşte o mulţime de dansuri. Martin Page spunea că muzica a fost inventată pentru a compensa absenţa ploii, iar atunci când plouă “cerul ne împarte el însuşi, generos, binecuvântarea, fără să mai fie nevoie de agheasmatar; zilele ne sunt acum sfinţite.”

2

2 thoughts on “‘Cerul sărută pământul prin ploaie’, precum şi sufletul nostru

Lasă un răspuns la Ina Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »