Când incertul rimează cu frumosul

„Între violetul norilor

Și movul irișilor

Gândul meu se mișcă întruna.”

CHIYO-NI

Totul încremenește în vibrația unui păienjeniș de gânduri, de fapte trăite și distorsionate în vis, într-o altă clipă în care magia unui decor artificial exaltă și sugrumă deopotrivă. Ecourile trecutului indelebil se scurg halucinant ca o cerneală vărsată din greșeală peste un prezent reconstruit din reminiscențe. Oamenii au nevoie de iluzii pentru a traversa realitatea. Se leagă la ochi și se abandonează în frumusețea visului, într-o viață interioară, transparentă, golită de materie, ajunsă până la nuditate, eliberatoare. E un fel de meditație în mișcare – ochiul invizibil din interior își deschide pleoapa, pentru a liniști dansul de lumini înlănțuite dezordonat, și o închide spre a asculta o muzică astrală știută doar de sine.