Semnele primăverii

E una din acele zile în care mă bucur fără vreun motiv anume, zâmbesc, şi încerc să prind emoţiile de un picior, de o mână, de ce apuc, să nu le mai dau drumul. Apoi îmi potolesc bătăile inimii cu un pahar zdravăn de apă. Sunt năucă, cu capul în nori, mă încrunt când trebuie să-mi recapăt echilibrul. Şi cum? Să-mi jertfesc fericirea, când am dreptul să zburd şi să uit de toate? Nu chiar. Responsabilitatea mea e să fac lucrurile cu mintea clară, dar cu entuziasm. Hm..deci, paharul cu apă rece funcţionează în mai multe privinţe: mă bucur mai…onest, mai inteligent, mai când e cazul, mai ca un om matur, mai…nu ştiu. Mai cât să-mi fie bine.  Picture 045 Picture 009 Picture 018 Picture 025 Picture 024 Picture 029 Picture 026 Picture 043 Picture 047

14 thoughts on “Semnele primăverii

  1. Foarte frumos la tine acolo! De-aş fi ştiut ce înseamnă viaţa printre betoane, n-aş mai fi părăsit casa părintească acum 25 de ani… Şi-acum cînd m-am întors, parcă-s ca peştele pe uscat. 🙁 Cu toate astea, n-aş mai pleca de la casă decît cu picioarele înainte.

    1. Locurile astea pur şi simplu respiră, sunt vii, de aceea mă simt bine, mă simt liberă aici. Dar cu timpul am să plec şi eu ca o pasăre călătoare în căutare de noi aventuri, experienţe. 🙂

      1. Pasărea zboară, dar mereu se-ntoarce la cuib şi nicăieri nu-i mai bine ca-n acel ‘acasă’ al său. Al omului ‘acasă’ a devenit la fel de efemer ca al păsării… De-l mai găseşti cînd a te întoarce vei vrea, nu se mai ştie…
        Zboară, dară, pasăre măiastră, dar nu-ţi uita acel ‘acasă’ pe care într-un final ţi-l vei voi înapoi! 😉

          1. Mulţumesc asemenea! Şi dacă tot am ajuns cu vorba până aici, am să vă spun care este motto-ul meu după care mă ghidez şi pe care îl am de când eram mică :”Visele-mi sunt aripi şi cu ele zbor spre cer!” (l-am auzit prin clasa a 5-a într-un anime, dar spune atâtea…)

          2. Fie-ţi aripile cît mai lungi în timp! Iar cînd vei obosi de atîta zbor, aşează-te pe piscurile înalte şi te odihneşte. Ori ia-ţi paraşuta cu tine, că ştii vorba ceea: “cu cît cazi mai de sus, cu atît mai tare te doare”. 😎 Sper totuşi să nu cazi. 🙂

            Ah şi acel “vă spun” consider că l-ai adresat tuturor cititorilor; nu de alta dar încă nu vreau să mă simt atît de bătrîn pe cît sînt în buletin. 😀

          3. :)chiar şi când vom fi bătrâni, tot copii rămânem, pt. că după cum spunea Brâncuşi: ” Când nu mai suntem copii, suntem deja morţi!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »