Zile de vacanţă (2) -linişte-

Zâmbesc gândindu-mă la sentimente frumoase, la după-amiezi trăite în linişte, la sunetele care pun totul în ordine, la cât de bine e să laşi totul să meargă de la sine, la cât de sănătos e să nu te împotriveşti curentului pe care nu-l vezi, dar pe care îl simţi imediat ce începi să te încrunţi.

Iubesc liniştea. E liniştea aceea pe care ţi-o permiţi într-o zi obişnuită când ieşi în parc cu o carte şi citeşti bucurându-te că ai din nou timp pentru tine.

Picture 1091

Parcul Cişmigiu

Picture 1323

Picture 1095

Picture 1124

Picture 1112

Picture 1113

O după-amiază plăcută în care am absorbit contraste, pregătite parcă pentru a îmbrăţişa oboseala cuiva de la sfârşit de zi, când işi face timp să citească paginile unei cărţi bune. Emoţie în aer liber.Bărcuţe şi chicoteli, copii neastâmpăraţi, îndrăgostiţi pe alei, ori la umbra unei sălcii. Nu ai cum să nu te simţi bine văzând atâţia oameni în jurul tău care se bucură de viaţă. Pur şi simplu emană un soi de energie pozitivă, un optimism incredibil de real. M-am trezit din amorţeală şi nu mi-am mai pus atât de multe întrebări ca de obicei. Nu trebuie să mai alerg după atâtea sensuri, pentru că totul e un cântec…iar eu trebuie să dansez (apropo de Murakami).

Picture 1108

Picture 1066

Picture 1111

Picture 1117

 Ziua s-a încheiat cu un cer înnorat. Un cer perfect înnorat, aşa cum îi stă bine unei înserări de marţi.

M-am întors în cameră, am făcut o baie şi, în timp ce-mi uscam părul, am privit străzile luminate în întuneric doar de felinarele vechi şi obosite. Începuse să plouă. Privesc picăturile de ploaie şi mă gândesc la ce înseamnă să fiu parte din ceva.

Un guguştiuc frământă parcă tăblia care ţine loc de pervaz şi-şi face drumul din fiecare zi. Două ture, dus-întors, pe toată lungimea ferestrei. Picture 1150

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Translate »
%d blogeri au apreciat: