Zile de vacanţă (1) – lume nouă-

Am lipsit. Timp de o săptămână am făcut atâţia paşi pe străzile încinse din Bucureşti ale unei veri care n-o să se termine prea curând. Sunt linii clare peste care deabia acum am călcat. Amestecul de clădiri vădeşte o coexistenţă ciudată, cu atâtea proporţii ţâşnitoare la suprafaţă într-un loc obişnuit, însă oraşul are totuşi ceva atrăgător care aduce în mod natural o schimbare semnificativă. Pe de altă parte, poate că o asemenea schimbare e un lucru mai general.

În aceste zile, pe lângă faptul că îmi doream să parcurg cât mai multe distanţe pe care nu avusesem ocazia să le întâlnesc până în momentul de faţă, adică pe lângă principalele obiective turistice pe care le vizitasem deja (muzee, Palatul Parlamentului ş.a), am întâlnit multe chipuri străine, senine, gălăgioase, neobişnuite. Fixam cu privirea tot felul de lucruri. Mi-aş dori să călătoresc mai mult, tot mi se-nvârte-n minte ideea că trebuie să mai am puţină răbdare, să mai cresc, să lucrez la visul meu, să nu dau cu piciorul unor şanse suport spre evoluţia mea doar pentru puţină distracţie. Apoi voi avea timp să fac tot ce vreau. Şi voi face! Există tot felul de oraşe pe lumea asta. Fiecare are trăsăturile lui specifice, de neînţeles şi asta mă fascinează. Din acest motiv îmi doresc să-mi petrec cea mai mare parte din timp străbătându-le.

Picture 1042

Picture 1040

Revenind la ideea cu feţele străine întâlnite la tot pasul, am avut o revelaţie: dacă zâmbeşti mult, primeşti înapoi de o mie de ori mai multe zâmbete. Asta mi s-a întâmplat. Deşi îmi erau necunoscute feţele, nu le ocoleam privirile, ci le ofeream un zâmbet discret. Ochii noştri vorbesc, nu-i aşa? Şi mulţi chiar îmi răspundeau cu un zâmbet sincer, ori un salut. E dreptul vostru să vă fie bine. Aşa că faceţi să vă fie bine.

Am colindat foarte mult parcurile. Chiar mi-au plăcut. Dacă nu văd măcar un strop de verdeaţă mă simt lipsită de viaţă ca un radio scos din priză. Nu a fost şi aici cazul. Am avut de unde să aleg.

Picture 1050

(Parcul Operei)

Un loc deosebit de frumos este mica „lagună” traversată de poduri din lemn.

Picture 1063

Picture 1065

Picture 1070

(şoricei şi papagali vorbitori la Carrefour Orhideea Grozăveşti)

Picture 1068

Aşadar, prima zi a fost una lejeră, liniştită.

În viitoarele postări revin cu mai multe fotografii.

Până atunci…bine v-am regăsit!

11 răspunsuri la “Zile de vacanţă (1) – lume nouă-”

  1. Frumos, de la o frumoasa!

  2. Cristi spune:

    Tu…te astepti ca un om normal sa iti citeasca posturile?
    Pe cine crezi ca intereseaza ce ai vizitat tu?! Nu esti o vedeta sau ceva..ca sa imi pese cu adevarat ce “proporţii ţâşnitoare ” iti creeaza tie mintea 🙂 !Peace

    • E un blog personal, un fel de jurnal virtual. Şi îţi spun sigur că mai sunt mulţi alţii care fac asta fără să fie vedete, sau să aibă vreo viaţă foarte incitantă. E o simplă pasiune. Nu am un scop anume. Sunt mici experienţe sau episoade din viaţa mea pe care le aştern aici fiindcă aşa mă simt eu bine. Nu te interesează, nu citi! Nu cred că am obligat pe cineva să facă asta. 🙂

  3. catalin spune:

    Ramine cel mai frumos si european oras al tarii !

  4. slowaholic spune:

    Bine ai revenit! Adooor fustița! 🙂 Și ca de obicei, îmi place foarte mult ce ai scris și ce și cum ai fotografiat. 🙂 Dorește-ți mult, cu tot sufletul și se va întâmpla! 🙂 🙂 🙂 (crede-mă pe cuvânt ;))

  5. racoltapetru6 spune:

    Frumoase locuri ai vizitat, iar veveriţele sunt încântătoare, ca de obicei. Bine ai revenit!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Translate »
%d blogeri au apreciat: