Te-am aşteptat, ai venit

S-a sfârşit vara înăbuşitoare care s-a întins suficientă vreme orbitoare dincolo de obloanele ferestrelor. Se simte răcoarea şi mirosul umed de lemn, gustul dulceag al smochinelor pârguite în grădină, viţa de vie încărcată cu struguri, merele tomnatice răsărite-n livadă, mireasma fânului proaspăt din căpiţe. Boarea pluteşte uşor pe pământ, apoi se ridică şi-ţi clăteşte tot trupul. Să asculţi freamătul acesta domol şi înviorător ca pe o melodie cântată de glasuri aprinse de-ţi fac sufletul să tremure la fiecare întorsătură, la fiecare arcuire a graiului. Apoi să priveşti norii pribegi purtaţi de vânt şi păsările care suie în înaltul cerului. De unde vine toamna şi-ncotro se îndreaptă? Se aşterne o linişte adâncă şi binefăcătoare pe care o îmbrăţişez cu toată fiinţa mea.

Un răspuns la “Te-am aşteptat, ai venit”

  1. Mihaela spune:

    Mie imi place vara, dar vara asta nu stiu din ce motiv mi sa parut inabusitoare asa ca ma bucur de venirea toamnei si astept cu emotie provocarile care vor veni odata cu ea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Translate »
%d blogeri au apreciat: