Stele izbăvitoare

Amestecul de culori de pe cerul înserat mi-a surprins ochiul curios prin crăpătura ferestrei. Lumina era dulce ca o portocală topită încet şi diluată în albastru de cerneală. Această frumuseţe de zi cu zi e ceva ce pare că vine de la sine. În noapte te regăseşti pe tine în clipa când te pierzi. Dar nu-ţi regăseşti experienţa ta cotidiană, profilul tău spiritual, aşa cum se desenează în lumina tare a zilei, ci te simţi fiinţă desăvârşită, totală, liberă. Intuieşti o singură prezenţă din care nu te poţi smulge. Senzaţiile şi emoţiile se topesc împreună.

DSC_0334

Am privit în neştire cerul. Minutele se scurgeau parcă mai încet şi clipele acestea din urmă mi s-au părut de o excepţională însemnătate. Milioane de stele începuseră să strălucească deasupra capului meu. A fost uluitor, inspirator, de necrezut! Le urmăresc în fiecare noapte. Ascultă, înţeleg şi inspiră. Se conectează cu cele mai profunde părţi ale sufletelor noastre. Mi se pare că împărtăşesc această frumuseţe cu toată lumea pentru a le da speranţe şi vise. Stelele nu pot fi atinse, dar visele da! Nu vă setaţi limite, pentru că într-o zi, imposibilul va deveni posibil!

dsc_0030-2

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Translate »
%d blogeri au apreciat: