Privesc şi simt

Pentru a tinde spre armonia perfectă, pentru a reconcilia ceea ce suntem în străfundurile fiinţei noastre cu ceea ce am vrea să fim, trebuie să le întoarcem spatele ideilor prestabilite şi să ne urmăm cele mai profunde instincte. Asta înseamnă „a-ţi găsi muzica lăuntrică”.
Filozof chinez necunoscut,
din Epoca Regatelor Combatante

Începe o nouă zi. Mă trezesc şi mă uit în jur cu o perspectivă încrezătoare pentru viitor, sau poate cu o teamă teribilă. În orice caz, nu uit niciodată să-mi acord un răgaz de linişte care poate fi profund vindecător. Simt armonie când sunt în rezonanţă cu apele, câmpiile, cu păsările, cu adierea vântului, cu bujorii şi păpădiile, cu râurile şi peştii lor, cu dealurile, cu animalele, cu insectele, cu heleşteiele, cu pietrele, cu firele de iarbă, cu toate din câte e plămădită natura.Un suflet fericit se construieşte, dar unele subtilităţi nu se învaţă decât la faţa locului, şi ele sunt cele ce fac diferenţa. Calea pe care alegem să o urmăm în fiecare zi e o lume în sine, în care nu e greu să pătrunzi, dar a cărei cercetare nu se termină nicicând. Citeam undeva că pentru a schimba lumea, trebuie să schimbăm lentilele prin care o privim. Încerc să fac asta în fiecare zi.  Ştiu bine că mai am multe de învăţat şi trebuie să las timpul să-şi îndeplinească menirea. Vezi tu, eu nu mă pricep să descriu prea bine momentele sau lucrurile care îmi aduc zâmbete, lumină în ochi şi în inimă, pentru că uneori cuvintele nu îşi găsesc locul, acele clipe ar trebui pur şi simplu simţite. DSC_0237DSC_0245

DSC_0235DSC_0266

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Translate »
%d blogeri au apreciat: