Prima mea pâine de casă

Mi-am petrecut una dintre după-amiezi vizionând un film japonez tare frumos – リトル・フォレスト 夏・秋 (Little Forest: Summer & Autumn ). A fost ca o contemplație asupra legăturii dintre om și natură, bucuria de a fi martorul fiecărei schimbări de anotimp, cum frunzele își schimbă culoarea, roua așezată pe flori dimineața, ceața din zori, pământul umed, murmurul râurilor, foșnetul copacilor în bătaia vântului; un spectru de imagini și sunete care îți liniștesc sufletul. Un aspect care m-a captivat foarte mult a fost felul în care protagonista găsea modalități inedite de a găti folosind numai produse organice și de sezon, valorificând ceea ce îi oferea mediul în care se afla (mure și castane din pădure, legume cultivate de ea în propria grădină și tot așa). Într-o zi a făcut pâine. Am urmărit cu interes fiecare mișcare, de la pregătirea ingredientelor, formarea și frământarea aluatului, până la cuptorul pe care l-a pregătit cu lemne, menit să confere și căldură camerei, pe care îl cerceta constant. Apoi, pâinea scoasă proaspăt din cuptor și savurată cu gem făcut cu numai câteva zile înainte. Suntele de coajă crocantă ivite la fiecare mușcătură, cum să vă spun, totul m-a fascinat. Așa am decis: trebuie să fac și eu pâine! Și nu trebuie să iasă perfect, dar trebuie să simt aceeași plăcere pe care am savurat-o în timpul filmului. Știam că nu e o misiune imposibilă, dar am avut mari emoții. Am început prin a-i cere sfaturi mamei, le-am vorbit și unor prieteni la școală despre planul meu și, surprinsă, am descoperit că unul dintre ei chiar avea experiență în așa ceva. Mi-a dat și el câteva sfaturi și mi-a destăinui din experiența sa, m-am mai consultat și din articole de pe internet și așa am pornit cu elan în aventura aceasta. Pentru că după ce am postat o fotografie pe facebook, cineva m-a întrebat de rețetă, am decis să o împărtășesc și aici și poate, la fel ca mine, veți face primii pași în povestea aceasta atât de simplă, dar atât de frumoasă.

painica

Pentru șase pâinici cum mi-au ieșit mie e nevoie de:

  • 2 pahare de apă călduță
  • 1 pliculeț de drojdie uscată (10g)
  • o lingură de zahăr
  • o linguriță de sare
  • 4 linguri de ulei de floarea-soarelui
  • aproximativ 1kg făină (cam 3/4 de kg)

Într-un bol mai mare se toarnă apa caldă, zahărul, drojdia și un pahar de făină albă. Se amestecă cu un tel să se uniformizeze. Se lasă 15 minute să se activizeze drojdia. Se adaugă sarea și uleiul, se amestecă bine, după care făina, treptat, până se leagă bine aluatul. Nu trebuie să fie foarte tare, dar nici lipicios. Se frământă aluatul pe o suprafață presărată cu făină până ce devine elastic. Apoi, într-un bol mai mare uns cu ulei se pune coca și se acoperă cu folie de celofan/prosop. Se pune într-un loc călduț (eu l-am lăsat în zona cu aragazul, mai găteam ceva și emana căldură) și l-am lăsat să crească cam 40 de minute. Apoi se mai frământă puțin și se împarte în câte bucățele doriți. Se modelează ca niște biluțe și se pun în tava unsă cu puțin ulei sau pe hârtie de copt. Le-am uns cu puțină apă și le-am crestat deasupra. Am presărat și niște semințe (de dovleac, de floarea-soarelui, in, susan). Înainte de a le pune la copt, se mai lasă afară în tavă 5 minute, pentru că mai cresc puțin. Puse în cuptorul preîncins se lasă aproximativ 40-50 de minute. Depinde și de temperatură. Eu am lăsat 50 de minute la 170 de grade. Ideea este să se rumenească frumos și uniform. Când le-am scos din cuptor am fost așa de încântată! Pâinica era crocantă în exterior și moale în interior, exact cum îmi doream. Am început să rup din ea și să ciugulesc în liniște. Așa a arătat pentru mine fericirea în două după-amiezi: să vizionez un film minunat care m-a inspirat și să experimentez cu propriile mâini.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Translate »
%d blogeri au apreciat: