Prăjitură cu poveste

Între toate amintirile care ne leagă de familie, de prieteni şi oamenii dragi, sau chiar de noi înşine, se află, neîndoielnic, poveşti culinare. Magia din bucătăria întoarsă pe dos în timpul pregătirii feluritelor preparate, râsetele şi învălmăşeala, concentrarea şi buza muşcată de emoţie, iar în final, sclipirea din ochi şi uimirea văzându-te în faţa unei reuşite. Poate că alteori nu iese atât de bine pe cât te-ai fi aşteptat, dar eşti împăcat ştiind că ai pus mult suflet.

_DSC0147

Dacă „eşti ceea ce mănânci”, ei bine, eu mă declar un om fericit. Şi nu, nu sunt tipul de persoană care trăieşte numai cu fructe şi legume. Am o alimentaţie cât se poate de variată. Au existat momente când m-am privat de la anumite mâncăruri, crezând că asta e ceea ce am nevoie pentru un stil de viaţă sănătos; am renunţat de câteva ori la carne, pâine şi dulciuri, dar mi-am dat seama că asta, pur şi simplu, nu mi se potrivea. Ceea ce avem noi într-adevăr nevoie este să facem aprecieri corecte, să ne bucurăm de toate aromele, dar cu moderaţie. Şi, desigur, să alegem calitatea. După cum spuneam, în prezent nu mă privez de la ceea ce îmi place, în schimb am făcut nişte schimbări pentru că aşa am simţit: nu consum sucuri sau băuturi carbogazoase (decât dacă se întâmplă să fiu poate la o petrecere, să nu am alternative şi să mor de sete), nici alcool, după ciocolată sau dulciurile din comerţ nu mă dau în vânt, prefer deserturile homemade, nici fast-food sau chipsuri. Daar, sunt o mare iubitoare de fructe, nuci, peşte, lactate, cereale şi legume. Şi, să nu uit, prăjituri! O, da! Chit că nu voi avea formidabila siluetă pe care mi-o doresc, raiul prăjiturilor e atât de ademenitor şi ameţitor ca un montagne russe.

_DSC0149

Ceea ce vă prezint azi e cea mai simplă reţetă de prăjitură pe care o cunosc: pandişpanul cu fructe. Eu o mai numesc şi prăjitura copilăriei, căci am crescut cu ea. Am învăţat să o prepar de când eram foarte mică, graţie mamei şi surorii mele, şi cred că nu a fost an în care desertul acesta atât de simplu şi bun să lipsească de pe masa familiei. Îmi amintesc că, printre primele încercări am făcut-o pe furiş. Când eram singură acasă şi puteam să fac ce mă taie capul fără să fiu dojenită. Cu stângăcii, ieşea ceva de acolo şi astfel reuşeam să îmi surprind familia şi să primesc laude, ceea ce m-a determinat să continui aventura şi giumbuşlucurile în bucătărie.

_DSC0154

Veţi vedea şi voi, e simplu ca „bună ziua!”, şi se mănâncă într-o clipită. Trebuie doar să ţineţi cont de câteva lucruri:

– Folosiţi ouă de ţară pentru a obţine culoarea galbenă şi frumoasă a aluatului.
– Ouăle să fie la temperatura camerei.
– Făina trebuie întotdeauna cernută, adăugată puţin câte puţin, şi amestecată de jos în sus în compoziţia de ouă cu foarte mare grijă
– Este indicată folosirea unei linguri de lemn sau plastic pentru încorporarea făinii

_DSC0161

Pentru ceea ce se vede aici am folosit o tavă de tort şi următoarele ingrediente:

  • 7 ouă
  • 7 linguri zahăr
  • 7 linguri ulei de floarea soarelui
  • 7 linguri făină
  • 1 linguriţă praf de copt
  • o ciupitură de sare
  • căpşuni (sau orice fructe doriţi)
  • sirop şi zahăr pudră vanilat pentru decor

_DSC01166

Puteţi mări cantităţile foarte uşor, după cum vedeţi, permite.

Prepararea:

  1. Puneţi cuptorul la încins.
  2. Separaţi ouăle.
  3. Amestecaţi gălbenuşurile cu un strop de sare şi uleiul (lingură cu lingură), până ce uleiul este încorporat complet.
  4. Bateţi albuşurile spumă, separat, apoi adăugaţi treptat zahărul până obţineţi o spumă fermă şi tare.
  5. Amestecaţi cele două compoziţii de albuş şi gălbenuş.
  6. Adugaţi făina cernută treptat şi, cu o lingură de lemn sau o spatulă de plastic, amestecaţi, cu mişcări circulare, de jos în sus.
  7. Adăugaţi praful de copt stins cu puţină zeamă de lămâie/apă minerală.
  8. Puteţi include şi câteva arome în plus: vanilie, coajă de portocală sau de lămâie.
  9. Ungeţi tava şi aşezaţi fructele dorite. Turnaţi peste aluatul şi daţi la cuptor.
  10.  Pandişpanul este gata când observaţi că se desprinde singur de pe marginea formei şi este auriu. Puteţi face şi testul cu scobitoarea: dacă beţişorul este uscat după ce l-aţi introdus în aluat, e gata.

 

_DSC0153

Notă: Fructele se pot presăra şi deasupra aluatului, însă după ce acesta a stat la cuptor preţ de câteva minute, timp în care s-a format o crustă. Altminteri, aluatul nu va mai creşte.

Ceea ce îmi place atât de mult la pandişpan e faptul că se poate adapta la nesfârşite variante. În loc de fructe, puteţi să puneţi nuci, seminţe, stafide, curmale, ori să luaţi o parte din compoziţie, o amestecaţi cu pudră de roşcove sau cacao, după care o încorporaţi în aluatul propriu zis neuniform, ca la chec. Îl puteţi face chiar şi simplu, e foarte bun servit lângă ceai. În final, aranjaţi-l aşa cum vă place: cu fructe, sirop, zahăr pudră, fulgi de cocos, cremă, glazură etc. Cam asta-i tot.

_DSC0156

Poftă bună! ^_^

11 răspunsuri la “Prăjitură cu poveste”

  1. Jenn spune:

    Wow! This looks so delicious! and the photography is so good! Thanks for sharing!

    ~xo Jenn~
    http://www.cranberrytantrums.com/

  2. Elizabeth Lee spune:

    wow, this looks delicious!! would love to try this 🙂
    love, liz
    stylewich.com

  3. Coco spune:

    OMG! Yummy! It looks so delicious!!Thanks for the great tips!!
    Baci,
    Coco et La vie en rose – Valeria Arizzi

  4. annie lee spune:

    i’m craving some now!! they look so delicious 🙂

  5. Salvată-n bookmark 😀 Reţeta asta clar o s-o încerc…pare să fie simplă şi gustoasă. ❤

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Translate »
%d blogeri au apreciat: