parfum de soare

Cine, şi de câte ori în viaţa sa, nu s-a hotărât să devină „alt om”, convins că această renaştere sau substanţială prefacere, atârnă de suprimarea unui fapt extern, sau de împlinirea unei dorinţe cu magici făgăduinţi?

„De luni devin alt om!”

Acel luni izbăvitor, la începutul fiecărei săptămâni situat la începutul săptămânii următoare, fuge ca un hoţ urmărit. Mulţi renunţă să-l mai ajungă. Alţii, mai perseverenţi, îl ajung. Cei mai mulţi constată cu surprindere că n-au devenit „alţi oameni”, dar că şi-au suprimat o plăcere, au atins fortificarea şi purificarea.

E luni, vreau ca lunea asta să înceapă altfel, să ies din obositoarele obiceiuri habitudinale, din cotidianul sufocant. M-am trezit cu 3 ore mai devreme, adică pe la 5 jumate, să văd un răsărit clar, cald şi însufleţit de lumini difuze, aurore, pe cerul sălbatic în crescendo-ul culorilor roşietice-gălbui. (Mă întrebam de unde numele ăsta de auroră, am găsit răspunsul: denumirea vine din mitologia romană, de la zeiţa Aurora- zeiţa dimineţii şi a primelor raze de soare.)

rasarit

După ce am dârdâit câteva clipe, am fugit şi mi-am luat un capot (cel mai colorat pe care l-am găsit, culorile vii îmi dau o stare de bine), m-am plimbat puţin ca să-mi treacă de tot somnul, apoi mi-am pregătit un ceai.

Şi dimineaţa continuă mai răsunător ca nicicând, se luminează, cocoşul cântă, parfum de soare, aer zăpăcit de soare şi de fluturi, vrăbii gălăgioase, a căror veselie robustă are accentul râsului copilăriei omeneşti. Toate mişcările-s mirate în soarele cald izbăvitor.

6 răspunsuri la “parfum de soare”

  1. De-ar simti toti oamenii viata asa cum o simti tu, Doamne ce oameni frumosi ar fi pe pamant si ce lume frumoasa s-ar face! Chiar iti recomand cartile lui Dan Puric: “Cine suntem”, “Despre omul frumos” si “Fii demn”.

  2. De luni devin alt om, acelaşi om dar cu mai multe iluzii

  3. Cat de frumos ai scris, Camelia….
    Mi-e dor de-un rasarit, de-un apus.. de linistea pe care o descrii in acest articol.. Dar am ales sa traiesc intr-un oras aglomerat, unde nu poti vedea rasaritul printre atatea cladiri inalte.. Oh, ce dor…

    • Mulţumesc, Raluca!
      Am citit acea postare a ta şi îmi pare rău că ai plecat, Sibiul e un oraş aşa de frumos, cu aer de epocă, cu acele elemente medievale! Dar poate te întorci, nu? şi în felul ăsta stabilim să ne vedem odată 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Translate »
%d blogeri au apreciat: