O nouă zi, o nouă aventură

Sună alarma la 08:00. Cu ochii cârpiți de somn, opresc telefonul din zumzăit, mă uit la el și mă aprobă cu privirea. Clar niciunul dintre noi nu e pregătit să se despartă de neprețuitul pat călduț și moale, deci setăm alarma să sune 2 ore mai târziu. Așa se transformă o zi organizată cu de-amănuntul într-un talmeș-balmeș.

Dar, să revenim. Ne trezim noi ca doi prunci fericiți și odihniți bine la 10:00, gata de aventură. Întrebându-l acum ceva timp pe Karl ce locuri i-ar plăcea să viziteze prin România, mi-a spus că unul dintre ele ar fi Salina Turda. Eu mai mersesem acolo de două ori, dar am zis că mai merg și cu el o dată dacă își dorește. Așadar, mi-am luat rolul de ghid și am zis că stabilesc eu cum ajungem mai ușor, că doar am mai fost înainte. Chiar dacă au trecut câțiva ani și nu stau prea grozav la capitolul orientare în spațiu, n-aveam cum să o dau în bară. Cel puțin, așa am crezut. Să mai menționez că am pierdut câteva autobuze, am fugit de la o autogară la alta, mâncat din alergat, pierdut timp prin taxi degeaba că am încurcat stațiile și tot așa? Nu, lasă, nu vă mai zic. Cumva am reușit noi să pornim la drum și de acolo ne-am gândit că totul o să iasă bine.

După ce-am ajuns în final în Turda, bucurie mare, mai aveam puțină cale până la salină și, chiar dacă îmi aminteam că înainte am luat un autobuz local până acolo, am verificat pe hartă și părea că se putea ajunge lejer și pe jos în 15-20 de minute. Din nou, eu, marele ghid, i-am sugerat să urmăm acel traseu și, ghiciți ce, intrarea respectivă  era închisă de câteva luni, deci bătuserăm drumul degeaba. Nu a fost chiar vina mea aici, dar în fine. Simțeam că ziua aia nu putea să meargă și mai prost. Ne-am oprit undeva să bem ceva și să ne reîncărcăm bateriile, după care am aflat că autobuzul-minune venea de abia în două ore, așa că am luat un taxi spre salină. Totul bine și frumos, până am dat de un trafic teribil. Am ieșit val-vârtej din mașină și ne-am continuat drumul pe jos, profilându-se în față în sfârșit și destinația noastră! Noroc că suntem amândoi firi calme și pozitive, altfel nu știu ce ne-am fi făcut. Mai departe, ce aș mai putea spune, e că ne-am atins scopul, am vizitat salina, el a părut foarte încântat, ne-am făcut poze, am urcat și coborât pe scări vreo 13 etaje, am degustat sarea de pe toți pereții și ne-am întors acasă pe-nserat. Gif-ul pe care l-am făcut cu el descrie cel mai bine experiența lui din salină. Vă spun, s-a îndrăgostit de sarea de acolo! :)) Când ne-am întors, eram amândoi tare istoviți, dar, una peste alta, a fost o experiență faină și trecând împreună prin atâtea grozăvii, ne-a făcut să apreciem și mai mult timpul petrecut unul alături de celălalt indiferent de circumstanțe. Data viitoare o să facă el pe ghidul. Va urma 🙂

2 răspunsuri la “O nouă zi, o nouă aventură”

  1. Justus spune:

    This is one of my favorite places. Wonderful photography!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »