Între ascuns şi vădit

Nu am abandonat nicicând calea visării. Să îmi proiectez existența într-o zare a magiei, să pot simți făptura mea toată vibrând într-o lume condusă de semne misterioase, să mă desprind de palpabil și măsurabil, iată de ce prefer să fiu cu un picior în cer și unul pe pământ. Probabil nu voi uita niciodată cuvintele pe care mi le-a adresat acum câțiva ani proful de mate: ”Ancorează-te în realitate!”. Dar cum am putea noi să rezistăm atunci când suntem singuri, sleiți de puteri, să privim cu aceeași precizie drumul făgăduit al minții? Eu una aș încremeni. Pot doar să creez un decor răsturnat cu susul în jos al realității.

Soarele a răsărit. Privesc fâșiile de culori topindu-se pe linia orizontului. Undeva pe acea dâră de lumină se agață speranțele mele. Strălucesc. Pășesc ușor și cu încredere. Cu ochii încă ațintiți la cer îmi țes bucuriile și iubirile. Fără zgomot, fără zarvă, sunt clipele mele prețioase de liniște și sinceritate.

numai eu aici – nu sunt decât eu aici –

și cade zăpada

Kobayashi Issa

Picture 087

6 răspunsuri la “Între ascuns şi vădit”

  1. M. spune:

    om frumos. astea sunt cuvintele care îmi vin în minte ori de câte ori te citesc sau mă gândesc la tine. 🙂

  2. CARMEN spune:

    Buna dimineata la Mos Ajun!
    Sarbatori fericite, sanatate si numai bucurii!
    ———-★
    ———-**
    ———*o*
    ——–*♥*o*
    ——-***o***
    ——**o**♥*o*
    —–**♥**o**o**
    —-**o**♥***♥*o*
    —*****♥*o**o****
    –**♥**o*****o**♥**
    -******o*****♥**o***
    ****o***♥**o***o***♥*
    —–____!_!____
    —–\_________/—

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Translate »
%d blogeri au apreciat: