Desenând cuvintele

Picture 1042

Cuvintele îşi fac o căsuţă a lor într-un spaţiu adânc dintre inimă şi creier. Aduc un sentiment cu ele. Vin, apoi se dizolvă prin piele, se îneacă, uneori, ca şi când n-ar fi existat. E un gol de cuvinte care trebuie umplut. Apar alte cuvinte, pledează, se aşează în genunchi.

Eu stau. Şi aştept. Gata. Respir. E o răbdare sinuoasă. Uneori aţipesc, dar am grijă să-mi setez câte o alarmă în lobul urechii. Ochii sunt înăuntrul şi înafara conştiinţei, gura e-ntr-o amorţeală proaspătă. Timpul filează şi eu împreunuă cu el. E un aer care mă înconjoară cu atâta amar şi fericire, iar eu nu ştiu dacă voi striga, voi râde ori voi plânge, sau toate trei. Cred că-i vorba de o emoţie care îmi supra-încarcă sistemul.

Nu pot fi sigură dacă-i aici, înăuntru, ştiu însă că mă bucură.

Un răspuns la “Desenând cuvintele”

  1. yogoshima spune:

    „Cuvintele îşi fac o căsuţă a lor într-un spaţiu adânc dintre inimă şi creier. Aduc un sentiment cu ele. Vin, apoi se dizolvă prin piele.”

    Cind vorbesc Romaneste sint barbar, pregatit de lupta.In Italiana ma simt amical,cordial.In Franceza vorbesc frumos spiritual.In Engleza vulgar si multe teme,politica,spiritualitate,etc..In Spaniola foarte vulgar.Am observat caci injur si ma simpt bine cind altii nu intaleg,discut la un nivel mai ridicat decit ceilalti din jurul meu din motive personale.Este greu sa-ti gasesti persoanele potrivite in jurul tau tot timpul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Translate »
%d blogeri au apreciat: