„Cu puţin putem trăi prezentul la infinit.”

În artă există milioane de lucruri, de cuvinte, de gesturi, din toate câte puţin.
Dar fiecare cuvânt şi fiecare gest şi fiecare lucru este preţuit la justa lui valoare.
Când vom fi dobândit însă un simţ al valorii relative a lucrurilor, vom avea nevoie de mai puţin.

ROBERT HENRI

1

Photo source: Flickr

Când ai mai puţin, apreciezi cu adevărat tot ce foloseşti. Să te dedici vieţii cotidiene nu este monoton: vezi, trăieşti, simţi şi experimentezi. Încearcă să realizezi totul prin mişcări fluide şi uşoare. Estetica lejerităţii şi a transparenţei în maniera de a vorbi şi a acţiona în viaţa de zi cu zi face ca existenţa ta să se volatizeze şi astfel, să trăieşti cu mult mai intens fiecare moment.
Să trăieşti simplu, natural, pentru că în adâncul cel mai profund al fiinţei tale eşti un om cu adevărat frumos şi special. Greutatea lucrurilor materiale atârnă pe un fir de aţă al subconştientului tău, ceea ce nu face altceva decât să te copleşească, te frustrează, iar echilibrul interior se clatină. Nu posesiunile te fac fericit, ci momentele preţioase ale fiecărei zile.
Sub greutatea unui preaplin împins la extrem ajungem să nu mai avem loc chiar în noi înşine. Dacă e adevărat că tot ce ne înconjoară ne “modelează”, înseamnă că şi noi putem, în sens invers, să ne “modelăm” alegerile astfel încât ele să ne definească exact aşa cum dorim. Dacă vom căuta armonia în tot, inima noastră va fi senină. Daca vom recăpăta darul de a ne minuna în faţa misterelor, de a fi fascinaţi de univers, vom recăpăta şi libertatea. Dacă vrem să schimbăm lumea din jurul nostru, nu trebuie decât să schimbăm calitatea propriilor vibraţii.

“Nimic care să-mi aparţină,
Cu excepţia păcii din inimă
Şi a prospeţimii aerului.”

KOBAYASHI ISSA, haiku

Cât de simplu, dar cât de frumos!

3 răspunsuri la “„Cu puţin putem trăi prezentul la infinit.””

  1. M. spune:

    ce lucruri simple şi adevărate şi cât de puţini oameni care sunt într-adevăr conştienţi de asta. toţi aleargă după lucruri materiale şi uită să se oprească pentru o secundă ca să privească în jurul lor acele motive simple de fericire. mă bucur că tu nu eşti unul dintre ei!

  2. Cred foarte mult că locul îl influenţează pe un om foarte mult. E adevărat că şi omul schimbă locul, dar nu întotdeauna şi mult mai greu. Un om care trăieşte aproape de natură va vedea întotdeauna lumea cu alţi ochi şi va avea un alt ritm faţă de cel care trăieşte în mijlocul agitaţiei urbane.

    • Camelia spune:

      Într-adevăr! Uite, chiar noaptea de Anul Nou mi-am petrecut-o vorbind cu un japonez. De foarte multă vreme sunt pasionată şi fascinată de Japonia, dar, trebuie să recunosc, şi puţin speriată de calamităţile naturale petrecute acolo. L-am întrebat: voi nu vă temeţi de cutremure, taifunuri şi toate lucrurile astea? Mi-a răspuns foarte senin: Nu. De ce am face asta? E natural. Noi, spre deosebire de europeni, credem în două forţe: Dumnezeu – Tatăl şi Natura – Mama. Diversele practici precum zenul sunt modalităţi care ne aduc mai aproape de cele două. Natura ne încântă şi ne binecuvântează cu toată splendoarea sa. Astfel, după ceva bun, trebuie să se întâmple şi ceva rău pentru a menţine un echilibru. De aceea, am învăţat de mici copii să apreciem fiecare clipă.
      Cred că de un aşa fel de a gândi am avea şi noi nevoie. Măcar puţin. Cât să ne deschidem mai mult ochii şi să vedem frumosul cerului şi al pământului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Translate »
%d blogeri au apreciat: