Al doilea an de studenție

Dacă mi-ar fi spus cineva dinainte ce viață mă așteaptă, n-aș fi dat crezare nici în ruptul capului.  S-au întâmplat atât de multe lucruri grozave că dau pe dinafară de bucurie. A fost un an în care mi-am făcut foarte mulți prieteni noi, iar cei vechi mi-au devenit și mai apropiați, ne-am povestit dramele și aventurile, am făcut nebunii împreună și ne-am fost mereu alături în momentele grele, de la probleme existențiale și sentimentale până la examene. Îmi sunt foarte dragi și au devenit a doua mea familie. A fost un an în care m-am îndrăgostit și am avut parte de atâtea întâmplări că, nu degeaba, îmi spun prietenii că ar trebui să scriu o carte întreagă cu toate peripețiile mele. A fost un an în care am devenit mult mai curajoasă, am luat în piept provocările și mi-am urmat dorințele. Sunt recunoscătoare fiecărei experiențe de care am avut parte, fiecărei persoane care a intrat în viața mea și mi-a dat o lecție, atât cu lucruri pe care ar trebui să le fac, să le iau în considerare în viitor, cât și cu lucruri pe care să le evit. Voi lăsa mai jos numai câteva imagini care surprind o mică parte din momentele și oamenii care au fost cu mine pe acest drum, dar, înainte de asta, câteva mesaje pe care le-am salvat dintr-o conversație cu trei prieteni foarte buni ai mei, într-un joc de „ce părere am despre…” ^^Mihai: „La tine, Cami, cred că mi s-a schimbat destul de mult părerea. La început aveam impresia că ești genul de fată care se înțelege bine cu restul fetelor, cu exces de feminitate, care se uită la shojo și are un fetish pentru asiatici/cultura asiatică; încet am început să aflu că ai o personalitate mai spontană, că, de fapt, ai înclinații artistice și rafinate, că nu ești stereotipul de fetiță cuminte pe care mi-l imaginam la început și că ai o viață mult mai palpitantă (chiar și din punct de vedere amoros) față de ce mă așteptam; ai o fire foarte prietenoasă și, chiar dacă ai părea mai timidă, tu reușești de multe ori să spargi bariera asta , să te remarci în mod pozitiv și să lași în mințile oamenilor o amintire placută.”

Iulia: „Cami: și eu am crezut că o sa fim cele mai apropiate după discuțiile pe care le avusesem înainte de facultate:)) îmi pari o persoană contradictorie, ai momente de inocență dusă la extrem alternând cu momente de încredere în care efectiv mă uimești. Îmi place că nu îți e frică de cine ești cu adevărat, nu cauți să te „integrezi”, ci pur și simplu ești tu și atragi prin felul tău oamenii potriviți. Mă fascinează talentele tale diverse și chiar îmi doresc să fii conștientă de multitudinea de abilități pe care ți le-a dat natura. Îmi place că ești cu adevărat pasionată de Japonia și aplici teoria în viața ta de zi cu zi. Apreciez deschiderea ta și, deși trebuie să mărturisesc că la început mi s-a părut că nu ești genul de om care știe să asculte, ci numai să povestească, asta oarecum făcându-mă să pot să mă deschid în fața ta pentru că aveam impresia că nu o să mă asculți și nu o să te intereseze, după ce am vorbit cu tine în mini vacanța de anul ăsta, mi-am schimbat radical părerea. Ca să sumarizez, ai un suflet de artistă combinat cu o super încredere ce poate părea timiditate (paradoxal) și chiar vreau să te cunosc mai bine.”

Mădă: „Cami, sincer nu mai țin minte cum am început noi să ne apropiem (nici cu Iulia nu țin minte) :)) mi se pare că suntem prietene din totdeauna și mi se pare ceva foarte firesc. Mă bucur mult că am ajuns să fim prietene așa apropiate. Mi se pare că ești o persoană foarte sensibilă, dar totodată puternică, căreia nu îi este frică să spună ceea ce simte, să se apere pe ea. Ceea ce admir, deoarece de multe ori îmi e frică să spun ceea ce cred, din frica de a fi judecată și atunci prefer să tac. Ești o persoană atât de bună, pe care nu o văd să facă rău intenționat cuiva, pur și simplu nu te văd în stare. Ești genul de persoană care te poate surprinde în fiecare zi cu ceva nou, îmi aduc aminte când mi-ai arătat desenele tale, eram de genul: Uau, știe și desena! Ce nu știe fata asta să facă? (chiar te-am invidiat un pic atunci :)) îmi pare rau). Sunt fericită că te am alături de mine. ”

Participând pentru prima oară la un concurs de karaoke organizat de Ambasada Japoniei în București.Ieșiri și distracții după stresiuneAlături de familieNoi colaborăriȘi noi experiențe

Iar eu, aceeași persoană, dar puțin mai înțeleaptă, mai curajoasă și cu multe amintiri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Translate »
%d blogeri au apreciat: