Renaştere

1

Afară e ziuă, o zi necrezut de plăcută, norii plutesc mânaţi de un vânt statornic. Trag adânc în piept aerul curat, înviorător şi simt cum sângele începe să alerge prin vine. Te simţi de-a dreptul magnific în revărsatul zorilor! În aerul adus de briza uşoară se simte un iz aromat de ierburi sălbatice şi pomi în floare. Renaştere. Lumea se zguduie puternic, se rupe şi se năruie, şi, preţ de o clipă, dispare. Totul se transformă într-o pulbere pură, care se risipeşte în toate direcţiile. Apoi lumea se reclădeşte. O nouă substanţă îmbracă totul. Se întâmplă atât de repede, cât ai clipi din ochi. Simt că cineva mi-a aranjat celulele în altă ordine şi mi-a desfăcut legăturile minţii. M-am trezit într-un alt timp în care mă înrădăcinez.

5

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Translate »
%d blogeri au apreciat: